Am scris, cu frica lui Dumnezeu și atenți la umbrele serviciilor noastre, ale tuturor. Am exprimat temeri legate de deconspirarea și pedepsirea noastră pentru micile indiscreții furnizate cititorilor noștri, inteligenți și curioși rău. Și asta obligă! Așadar, de ce ți-e frică nu scapi, dar am revenit după o scurtă penitență, promitem să nu ne lăsăm impresionați de amenințările proferate, scuze pentru absența forțată, vine campania electorală și zicem că e nevoie de noi. La câtă minciună, manipulare, demagogie, intimidări, amenințări avem de inventariat, e nevoie de multă muncă.  Să le luăm pe rând…

1.       Țepe fără număr pentru Marin Anton.

Dispariția lui Anton de pe scena politică giurgiuveană are secrete pe care nu le-am deslușit. Încă. Mai e de studiat! Știm doar că valoarea fenomenului bate spre 5 milioane euro. Trecând, ultima țeapă înregistrată în dreptul domniei sale a fost cooptarea lui Mihai Dobre, primarul din Mihăilești, la PNL. Or, asta a fost ultima condiție pusă de dl. Anton prietenului său, monumentul de seriozitate Luciiiaaan Iliescuuu! Numai că Nemuritoru’, după ce a luat toți primarii trimiși de Anton sau convinși de alți pnl-iști, a zis că n-are rost să rateze un om de calibru ca Mihai Dobre, pentru o inocentă promisiune. Acum, Anton e supărat, Iliescu așijderea, motivele deocamdată diferă, dar oamenii care se aseamănă se adună. Undeva, cândva…  

2.       Beianu, prea băiat de treabă.

Cum în România rezultatele nu compensează lipsa de tupeu, Dumitru Beianu a sfârșit ca singurul președinte de CJ din țară, cu rezultate recunoscute, care n-a trecut examenul de candidat. Vorba domnului Antonescu, nea Lucică “a ținut-o pe a lui” și, strecurat printre negocierile pentru guvern, a ajuns să promoveze un om credincios. Și asta, în ciuda promisiunilor, a prevederilor statutare, a susținerii primarilor, chestii nesemnificative. Mai nou, și Nae Bădălău, în lipsă de aliați, îl vrea pe Beianu alături, eventual la pachet cu alții, mai răi, mai neiertători, mai nedisciplinați. Păi, e ușor să coabitezi 4 ani de-acum înainte cu Nemuritorul?

3.       Promisiunea lui Dragnea.

Secretarul general al PSD este artizanul negocierilor purtate în cadrul USL, pentru locale și formarea guvernului. Mult peste omologul Eduard Hellvig de la PNL, teleormăneanul a luat multe pastile negociind cu toate județele, deopotrivă candidați, locuri pe listă, priorități și procente revenind fiecărei formațiuni. Efortul depus pentru Giurgiu, avându-l ca adversar pe Iliescu, rămâne probabil de neuitat. Ca și atitudinea superioară și jignitoare a liberalului. Numai că, insistând în fel și chip să primească și prefect de Giurgiu, după candidați la primăria municipiului și președinția CJG, nea Lucică a ajuns la ușa liderului PSD, partidul având rezervat prin protocol postul respectiv. Și a plecat rapid cu un refuz clar și răspicat, pe măsura aroganței cunoscute. Promițând că va avea grijă să echilibreze forțele celor două partide în județe, Liviu Dragnea demonstrează corectitudinea așteptată.

4.       PDL, calul troian.

Cred că vă mai amintiți cohortele de PDL-iști organizați în jurul deconcentratelor, care amenințau cu dosare, dădeau oamenii afară de la servici, tăiau amenzi usturătoare tuturor celor ce arătau a USL-iști… numai chestii drăguțe. Ei bine, toți au fost primiți în PNL, au fost reconfirmați (deocamdată) pe funcții și reorientați spre noii dușmani ai lu’ domn Iliescu, generosu’ orașului. Ce liberalism cu tradiție, ce luptători politici cu vechime, ce profesioniști amăgiți cu funcții, la strategia hâdă a mai marelui PNL-ist, tot ospătarii, vânzătorii, șomerii și, în general, semidocții sunt cele mai bune instrumente. Numai că, în PDL mai erau și oameni deștepți. Care la rândul lor au acceptat târgul, se regrupează în tăcere în interiorul structurii gazdă, urmărind, la momentul oportun, să răstoarne căruța, preluând PNL-ul cu totul. Așa e când promovezi politica lui “care pe care”.    

5.       Gavrilă! Dumitru Gavrilă!

Un personaj fabulos! Parabolă perfectă, arc peste timp traseul politic al stimabilului! Greu mă opresc să închei frazele fără semnul exclamării. Plecat de la firul ierbii ca spălător al mașinii lui Costică Buduru, specialist în robineți de ¾ ”, turnător silitor, posesor de diplome false, ajuns fix președinte de CJ. Chiar fără alegeri! Visul american, coșmar prin comparație cu norocul chior al musiului. Date fiind nostalgiile, prima măsură luată: instalarea de microfoane în birourile importante. Normal, după ce 4 ani a ascultat cu borcanul ce se vorbea în biroul alăturat!  A doua: poză 3D pe site-ul instituției. Și mai normal, dată fiind efemeritatea funcției! A treia: afară cu oamenii lui Beianu! Aici, mai cu opinteli și afuriseli, se rezolvă.

Toate, măsuri de panică impuse de un Iliescu speriat, la rându-i, că i s-a terminat nisipul din clepsidra iertării populare. De urmărit, sau mai corect,de spionat  ce va mai fi!

6.       Nicolae, Nicolae, dar care?

Cum nu mai e județ unde candidatul USL la președinția CJ a fost schimbat abuziv cu 48 de ore înainte de închiderea sesiunii, nu credem că mai e municipiu reședință de județ unde’ s doi independenți care se încurcă reciproc în lupta pentru câștigarea primăriei. Nicolae Florian Floricel și Nicolae Barbu, sau invers, fiecare cu electoratul său și cu strategia proprie, nu găsesc calea consensului pentru a izbândi în fața prealongevivului ocupant al fotoliului. Deja, dupa 16 ani,  Iliescu e ferm convins că orașul e al lui și al familiei lui, bugetul orașului e buzunarul interior al hainei, iar giurgiuvenii reprezintă o masă de nerecunoscători care ajung să aplaude enervant de încet aparițiile dictatorului local. Ce s-ar întâmpla dacă, Doamne ferește, ar începe al cincilea mandat?